06.12.2010

Posted by Flyerboy | File under : , ,
In primul rand, as vrea sa urez LA MULTI ANI tuturor celor ce poarta nume de sfant, Nicolae,Nicoleta....desi pentru mine ziua asta nu mai e asa fericita de 2 ani incoace.
In al doilea rand, o sa urmeze ceva trist. Tot azi, 6 decembrie 2010 se implinesc 2 ani de cand vecinul si bunul meu prieten Iulian ne-a parasit. A parasit lumea noastra intr-un tragic accident de masina, in noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Pur si simplu nu inteleg de ce Dumnezeu l-a ales tocmai pe el ?! De ce a trebuit sa paraseasca strada noasta, unde ne adunam cu totii si stateam pana noaptea tarziu la taclalae?!. Unde iarna ne faceam propriul derdelus?!
Si cel mai mult ma doare ca nu am fost cu el pe ultimul drum. Nu am fost pentru ca pur si simplu imi era prea mila,eram prea inspaimantat ca o sa-l vad pe Iuli, pe "nepotu`" asa cum obisnuiam sa ii zic(desi era mai mare decat mine), fara suflare, ca nu o sa ii mai aud glumele. Pur si simplu nu am putut si ma invinovatesc pentru asta. Iulian merita asta, merita sa fiu langa el . Am fost prea las si imi cer scuze pentru asta. Dumnezeu sa-l odihneasca!

9 comentarii:

  1. Imi pare rau. Stiu ca aceste cuvinte nu inseamna prea mult, dar cred ca uneori desi multe lucruri nu le intelegem sunt facute spre binele nostru. Poate intr-o zi, tarziu, vom realiza adevaratul sens al intamplarilor din viata noastra. - lectii de viata

    RăspundețiȘtergere
  2. Si nu ar trebui sa te invinovatesti ca nu ai fost cu el pana la sfarsit. Prin faptul ca a ramas ,,viu" in amintirea ta face mai mult decat orice.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ buffy Stiu. Toata lumea imi spune acelasi lucru ca si tine ca nu am de ce sa ma invinovatesc , dar eu, in sufletul meu ma simt vinovat orice as face si orice mi-ar zice oricine :-<

    RăspundețiȘtergere
  4. Într-adevăr o tristă amintire...
    şi eu mă gândesc adeseori la Iuli şi mi se pare nedrept că a trebuit să plece. mă mângâi cu gândul că e sus. de asta sunt sigur. era prea sincer cu sine şi cu ceilalţi ca să prindă alt tren decât cel al Raiului...
    Cât despre învinovăţirea ta... eu zic că Iuli ne-a iertat pe toţi: şi pe tine că nu ai venit, şi pe mine că nu am fost atât de mişcat în momentul tragic... poate, sau sigur, din cauză că nu reuşeam să realizez ce se întâmpla... nu puteam sau nu vream să accept că a murit.
    dar asta e...
    acum, chiar dacă nu mai e printre noi, este în continuare în sufletele şi în minţile noastre!
    Dumnezeu să-l odihnească!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sincer sa fiu nici eu nu realizam ce se intampla. Tot speram sa fie un cosmar si sa ma trezesc cat mai repede la prima sonerie a alarmei. Dar nu a fost asa din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iti multumesc pentru ca nu uiti sa ma vizitezi!
    Si...stiu ca la inceput doare foarte rau...doar ca...in timp..durerea o sa se duca..pana n-o sa mai doara decat putin...doar putin, si o sa ramai cu frumoasa amintire a prieteniei voastre.si asta conteaza enorm!

    RăspundețiȘtergere
  7. stii cum se zice...viata merge inainte fie ca ne place sau nu...asa a fost sa fie e greu cand pierzi pe cineva drag...dar Dumnezeu te v-a intari si te va ajuta sa treci peste toate...

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Lorelei Nu ai de ce sa im multumesti. imi face placere sa iti vizitez blogul .:)
    @ Gabriela Asta asa e. Multumesc pentru sustinere si pentru vizita. :)

    RăspundețiȘtergere

Curaj :