18.04.2011

Posted by Flyerboy | File under : , , , , ,
Asta e ce-a de-a doua povestioara marca Alinuta. Am postat-o eu sa o scutesc de efort. Alinuta ai noroc ca nu fac publica conversatia de pe mess :)))) . Asa...sa lasam rautatile la o parte :)) This little storry se numeste Destinul. Mie mi-a placut enorm...sper ca si voua :).

Destinul

Neavând somn şi gândindu-se la filmul pe care tocmai îl vǎzuse despre cititul în palmǎ şi despre cât de multe poate ascunde palma unui om,care,nestiind de ce,îi aducea aminte de tatǎl sǎu despre care ştia doar cǎ a murit într-un accident de maşinǎ când ea era foarte micǎ,Malvina ieşise sǎ se plimbe pentru a-şi limpezi gândurile şi pentru a-şi scoate din cap ideea c-ar trebui sǎ se ducǎ la o ghicitoare.Cerul era plin de nori.Numai câteva stele se zǎreau.Avea sǎ plouǎ curând.Atmosfera era apǎsǎtoare,dar constatǎ cǎ îi plǎcea.Se simţea în largul ei aşa.Vântul îi bǎtea în faţǎ,rǎvǎşindu-i pǎrul negru,lung.Purta o geacǎ neagrǎ de piele care ţinea frigul departe de ea.Pantalonii largi de pijama mov în carouri erau şi ei bǎtuţi de vânt.
Gândurile îi erau neclare.Îşi dorea foarte mult sǎ punǎ o ghicitoare la încercare.Sǎ vada dacǎ chiar este adevǎrat ceea ce spune,dar totuşi îi era fricǎ de ceea ce s-ar putea întâmpla.Fǎrǎ a mai sta pe gânduri,luǎ cheile maşinii sport şi porni spre ghicitoarea ce stǎtea în cealaltǎ parte a oraşului.Când nu mai avea mult şi ajungea ,începu ploaia. Era chiar mai deasǎ decat se aştepta.Tunetele şi fulgerele îşi fǎcuserǎ şi ele aparitia.De parcǎ nu era de ajuns,maşina se opri şi nu mai voia sǎ porneascǎ.Continuǎ drumul pe jos.Pǎrea cǎ totul era împotriva ei.Ceva nu dorea ca ea sǎ ajungǎ la destinaţie şi nici sǎ puna ghicitoarea la încercare.
Cu greu,reuşi sǎ îşi atingǎ scopul.Ajunse unde trebuia.Acum mai era nevoie doar sa gǎseascǎ ghicitoarea şi aceasta şǎ îi spunǎ ce is-a întâmplat în trecut.
Casa pe care o vǎzu era foarte veche.Îi era teamǎ sǎ se apropie de ea.Când ajunse în faţa uşii şi era pe punctul de a ciocǎni,regretǎcǎ ajuse acolo şi se dǎdu doi paşi înapoi,în ploaie.Nu mai conta.Tot ce voia în acel moment,era sǎ meargǎ acasǎ şi sǎ uite de tot ce i se întâmplase .În timp ce mergea în ritm alert cǎtre potecǎ privirea îi era la acea casǎ care într-un mod nemaintalnit de ea o atrǎgea.Ajunsǎ pe potecǎ,auzi un zgomot în spate.Era o bǎtrânicǎ ce se uita atent la ea şi o intrebǎ clar care este scopul vizitei.Fata se alarmǎ şi îi rǎspunşe cu teamǎ cǎ voia sǎ vorbeascǎ cu ghicitoarea.Fǎrǎ alte vorbe,cele douǎ intrarǎ in casǎ.Camera în care se aflau era plinǎ de globuri,de cǎrti foarte vechi şi prǎfuite.Ghicitoarea era chiar bǎtrâna.Îi ceru mâna Malvinei.Inima îi bǎtea tot mai tare,emotiile si frica erau tot mai mari.
Majoritatea oamenilor care se duceau la ghicitoare vroiau sǎ-şi afle viitorul dar de aceastǎ data ea trebuia sǎ se uite în urmǎ,în trecut.
Ghicitoarea era palida.Nu spunea nimic.Vedea neclar un barbat înalt,imbrǎcat în negru care stǎtea lângǎ o casǎ în flǎcǎri râzând asurzitor.Fata era foarte speriatǎ.Ghicitoarea era foarte ciudatǎ,iar faţa ei nu fusese niciodatǎ atât de albǎ.Începu sǎ regretecǎ se afla la ghicitoare şi nu acasǎ.
Dupǎ câteva clipe de tǎcere totalǎ,batrâna se uita cu tristeţe în ochii fetei şi cuprinzându`imâna îi povesti tot ce vǎzuse.Ghicitoarea era tristǎ,deoarece ştia cǎ într-un fel sau altul fata era implicatǎîn ceea ce vǎzuse.Chiar îi era milǎ de biata copilǎ.Auzind acestea,fata era foarte revoltata.Ştia cǎ aceste lucruri nu s-au întâmplat în trecutul ei.Gândea cǎ ghicitoarea este o impostoare care vrea doar sǎ facǎ lumea sǎ sufere.Spunându-itot ce gândea bǎtrânei,a plecat alergând prin ploaia care se mai potolise putin.Lacrimile îi curgeau şiroaie şi nu înţelegea de ce,nu înţelegea de ce o afecta acele minciuni.
În sfârşit,ajunse acasǎ.Când mama sa o vǎzu rǎmase blocatǎ.Malvina era udǎ din cap pânǎ-n picioare şi avea febrǎ.Nu încetase nici acum sǎ plângǎ.Fiind foarte îngrijoratǎ mama acesteia îi ceruse explicaţii despre ce se întâmplase.Aceasta îi povesti tot,iar mama sa începuse sǎ plângǎ,chiar dacǎ voia sǎ stea calmǎ pentru a o susţine moral pe fica sa,care avea nevoie de acest lucru.
Malvina rǎmase uitându-se la ea neştiind ce sǎ facǎ.La un moment-dat,femeia se opri din plâns şi foarte hotǎrâtǎ îi spuse cǎ trebuie sǎ vorbeascǎ neapǎrat despre tatǎl ei.Fata se gândi imediat cǎ ceea ce spuse vrǎjitoarea era adevǎrat ,iar acel bǎrbat era tatǎl ei,dar nu era aşa.Mama sa îi spuse cǎ tatǎl ei nu a murit în acel accident de maşinǎ de care ştia ea,ci,a luat foc împreunǎ cu vechea lor casǎ,încercând sa o salveze pe micuţa lor.Bǎrbatul din faţa casei era cel ce incendiase casa.
Se pare cǎ, totuşi ,bǎtrâna avuse dreptate şi acea minciuna nu era decât un crud adevǎr.


5 comentarii:

Curaj :